UNDOINGu' de la început. Psiholoaga, doctorașul futăcios și ciocanul de sculptură.

Psiholoaga, doctorașul futăcios și ciocanul de sculptură

THE UNDOING – DE LA ÎNCEPUT - HBO.

Mini – Serie din 6 părți. 5 ore și 47 de minute în total.

Foarte mișto! In sfârșit ceva mișto de văzut pe HBO. Făcut de HBO. Și-or fi dat seama că nu e bine să rămâi la secole în urma Netflixului. Că numai cu gaysme și povești cu oameni de diribau, cam începi să vezi numerele de pe tricou ale rivalilor. Foarte, foarte mișto!

Bine, traducerea titlului în românește – The Undoing / De la Inceput – e de toată pula, da’ trecem peste. Eu știam de la Robbie Williams că, expresia "Come Undone" înseamnă un fel de sfârșeală. Da, nah, dacă ei zic că-i început, așa o fi. Poate nu știu eu bine. Pe scurt, despre ce-ar fi vorba : Hugh Grant, frumușelu’ ajuns faimos acu’ vreo douăzeci și ceva de ani pentru că l-a luat poliția fiindcă nu purta masca corect (joke) pe când dădea o muie într-o parcare unei prostituate cu HIV, și-n timpu' ăsta apăsa pedala de frână, e aici însurat cu Nicole Kidman, muribunda Satine din Moulin Rouge și a doua din seria de neveste a lui Tom Cruise. În real life.

Familie tipică de newyorkezi cu bani. El doctor de cancere, ea psiholoagă și fată de bani gata. Au un copil puțin trist, dar okay, și își disprețuiesc prietenii cu care se pupă în bot zi de zi. Familia tipică de Facebook. Sau Instagram. Oameni falși până la D-zeu, cu zâmbete perfecte în fiecare poză. Sigur ai și tu una dintr-asta prin apropiere. Genul de familie pe care nici kovidu n-o ține împreună.

Povestea ia viteză când la o întâlnire de snoabe la care participă psiholoaga intră în scenă o tânără latino cu privire dubioasă. O sculptoriță – pictoriță, creață și cu țâțe mișto. Mai raw, mai din topor – da’ bună. Și sculptorița asta are un copil la aceeași școală de fitze unde învață și copilul psiholoagei. Plus încă unul proaspăt la țâță.

Și sculpto-pictoritza asta se ține după psiholoagă și după ce se termină întâlnirea de snoabe. Până în vestiarul de la sala de sport. Foarte, foarte tare scena, cu tinerica stând în pizda goală în fața Kidmanei. Asta stă pe bancă și tinerica stă în picioare în fața ei. Adică în timp ce ele dialoghează, ochii psiholoagei bat direct în fofoloanca sculptoriței. Care n-are nici o jenă și pare că i se oferă din priviri. Vorbele zic „bună, ce mai faci?, Ce fac copii? Bărbatu'?” în timp ce limbajul trupului zice „Hai să ne futem!”

Femei moderne. Să le fie de bine.

Apoi, ele se mai intersectează la o strângere de fonduri pentru școala copiilor de snobi. Școli cum sunt și la noi, alea cu firmă. Unde din cinci clase pe an, una e cu copii care vor sa învețe iar celelalte sunt pentru părinții care-și învață odraslele de mici că mita-i sfântă. Anyway. Aia tânără o prinde pe psiholoagă în lift și îi trage un mozol de ne bagă pe toți în ceață. Și pe noi și pe psiholoagă. Că nu zice ea, da’-i citești pe față că-i place. Și n-ar zice nu la o tăvăleală. Două. Trei…

Nah, și după asta totul se duce pe apa pulii. A doua zi de dimineață, doctorașu - soțu psiholoagei - dispare în ceață, iar sculptorița se trezește cu jumate de cap. De fapt, nu se mai trezește. Că o găsește fiu-său moartă pe jos, în atelieru’ ei, cu capu’ făcut terci de un ciocan de sculptură. Care nu mai e nicăieri. Ciocanu’.

Și așa apar în cadru doi polițiști, din care doar unu contează. Și care e jucat de Edgar Ramirez – gayutzu ăla mișto din Point Breakul nou. Și pe polițiștii ăștia îi tot mănâncă în cur, tot pun întrebări. Vor ei să afle ce și cum cu moarta. Că de ce nu mai e vie!?

Așa aflăm și noi și psiholoaga că pruncu moartei, care e jucat de puștiul ăla urât gen Cabral mai mic din Two and a Half Men – când Alan și Walden se dau gay family și-o fut amândoi pe rând pe asistenta socială pentru ca aia să le dea tutela copilului – deci, puștiul ăsta avusese cancer. Și fusese tratat de doctorașul cel viteaz – soțu’ psiholoagei.

Care, în timp ce îl trata pe ăla mic de cancer o futea în draci pe mă-sa. Pe mă-sa mini Cabralului, sculptorița. Aia găsită cu juma’ de cap după ce o mozolise pe psiholoagă - nevasta doctorului - în lift. După ce dispare în ceață pentru două zile, doctorașu se întoarce la familie. Nevastă-sa, psiholoaga, mai că se pișă pe ea de bucurie când îl vede. Și sună la poliție. Să vină să-l ia. Polițiștii vin imediat și-l duc pe ăsta cu elicopteru’ la bulău. La bulău, doctorașu’ ni se dezvăluie puțin, când îl atacă un alt deținut. Și când, ca un câine turbat, îi ia jos lu’ ăla una bucată deget cu dinții din dotare. Adică, sub fața de labagiu de Facebook începe să se vadă un pic de bestie. Buun. Apare în cadru și soțu’ moartei. Tot unu de culoare incertă – un Cabral mai mare, da’ frumos. Un fel de Obama de periferie. Mereu ofticat și cu pruncu de țâță al moartei în brațe. Bine, la un moment dat aflăm și de ce e el ofticat. Cine n-ar fi? Pentru că pruncu pe care-l crește el e de fapt al doctorașului, făcut cu nevastă-sa. Moarta. Plus de asta, ăsta, soțu moartei, mai e trist și din cauză că avea obiceiul să stea la geamul atelierului de sculptură. Și să privească cum doctorașu’ o futea pe nevastă-sa. Și cum aleia îi plăcea de dădea pe afară.

De la atâtea informații noi, psiholoaga se oftică. Nu mai vrea nimic – să-i fută kovidu pe toți – face ca alea, alea. E hotărâtă să-l lase pe barbasu’ să putrezească la bulău. Pula bani de cauțiune. Până când polițistul – fostu’ Point Break – îi arată că apare și ea pe înregistrări plimbându-se ca nebuna pe strada cu atelieru exact în noaptea când sculptorița își pierdea capu. Jumătate din el. Cam după momentul mozolului din lift. Adică, super bine scrisă povestea. Îmbârligături maxime. Hau, hau. Nah, și psiholoaga se duce la tacsu să-i ceară bani. Care tacsu, e jucat de Donald Sutherland. Brilliant boșorogu, ca de fiecare dată. Dăi Doamne două sute de ani! Și ăla, după bla-bla-ul de rigoare că nu l-a suportat niciodată pe ginerică, îi dă banii să-i plătească cauțiunea lu’ futatore.

Și moșu are apoi scena, care pentru mine e cea mai mișto din câte am văzut in anul kovidului. Directorul de la școala de snobi, care în primul episod stătea capră în fața părinților cu bani să verse donații, decide el că din cauza publicității ar fi mai bine ca pruncu’ psiholoagei să treacă la școala online. Adică, ți-am supt pla când îți ceream bani, ți-am râs gălăgios la orice stupizenie scoteai pe gură, da’ acuma e mai bine să stai acasă. Genul de bugetar jegos transferat între timp la privat.

Dar merge bunicu – moșu’ Sutherland – și-l calcă pe cap pe directoraș. Îi ține un discurs despre cocksukers și familie că începe ăla să vrea vaccin. În ambele brațe. Scena mea preferată din tot ce am văzut în 2020.

Și așa e scrisă povestea că nu-ți dai seama cine-i ciocanistul șef. Big Likeee HBO! Pe la episodu’ 3 zici: Gata, știu cine-i killeru’! Clar, știu cine i-a sculptat capu’ la țâțoasă! Recunosc semnătura. Da’ apoi toți din cadru par să aibă motiv și erau capabili să o termine. Psiholoaga, bărbatsu’, bărbatu’ moartei, moșu cocksuckeru’, coptilu, Bobonete, Hohanis, Delia, Rusu de la KissFm, Loredana, vânzătoarea de shaorma – inclusiv spurcata de prietenă blondă a psiholoagei.

Da’ nu vă zic cum se termină – fiindcă ăsta e farmecul HBO. Am halit cinci din cele șase episoade și am zis să ies să trag o gură de aer înainte de episodu final. Cum faci cu Netflixu. Exact când tanti psiho găsește ciocanu’ crimei unde se aștepta mai puțin.

Trag aer în piept, mă dezmorțesc puțin, pun pack-ul de cola și valăul de popcorn lângă mine. Alea, alea și când să push Play…HBO Go zice – Episod disponibil peste 5 zile! Aii să-mi bag! Dzei și fute-v-ar kovidu! Vaccin, vaccin! Asta, în prima fază. Apoi zic, băh, nu e rău. E ca pe vremuri, înainte de internet. Adică tre’ să aștept până la episodul următor. Și, dacă aștept, o să-l savurez! Și așa a fost. Mișto. Ca pe vremuri. Before internet. Old Fashioned.

M-am bucurat să văd ceva mișto pe HBO. Făcut de HBO. Pentru că în ultimii ani, în afară de Umbre și ăla cu Wolverine profesor gay care fură din banii elevilor, făcute tot de ei, nu prea m-au prins. Poate unul cu Hemingway în care joacă toboșarul de la Metallica și încă unul cu Baby Driver, versiune tristă. Dar în rest nimic. Am tot încercat, da’ nu prea. Nota mea e pentru The Undoing e una între Foarte Mișto și Super. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut mult.

Merită banii pe bilet! Sau de HBO!

Borro'