NU PLEACĂ CÂINII DE LA MĂCELĂRIE. 9 actuali senatori din 134 au votat pentru reducerea numărului de parlamentari. Restul n-au avut onestitatea să spună clar că se opun. Au dat-o pe prelungire

Claudiu Nasui instagram

Referendum ignorat de 15 ani

Proiectul privind reducerea numărului de parlamentari de la actualii 464 la 300 a fost reintrodus în circuitul parlamentar în mai 2025 de deputații USR Cristina Prună și Claudiu Năsui. Această inițiativă legislativă prevede stabilirea unui numărul maxim de 200 de deputați și 100 de senatori, față de cei 334 de deputați și 134 de senatori din prezent.

La data de 13 octombrie 2025, Senatul României a decis să amâne din nou dezbaterea, prin votul de prelungire a termenului cu 60 de zile. În această ședință decisivă, 81 de senatori au votat pentru amânare, doar 9 au votat împotrivă și 3 s-au abținut. Acest rezultat a demonstrat că, în ciuda declarațiilor publice favorabile, majoritatea partidelor au evitat să adopte măsura care ar reduce cu 164 numărul posturilor de parlamentari.

Pozițiile partidelor

Bolojan - o formă de respect pentru electorat

PNL a luat cea mai clară poziție pro-reducere. Premierul Ilie Bolojan a cerut explicit senatorilor liberali să susțină proiectul, considerând măsura “o formă de respect pentru electorat”. Bolojan a declarat că nu va rămâne președinte PNL dacă partidul nu susține “cu toată forța” reducerea numărului de parlamentari.

USR rămâne principalul susținător al proiectului, considerând că această măsură respectă “voința populară” exprimată la referendumul din 2009. Liderul senatorilor USR, Ștefan Pălărie, a criticat amânarea votului, subliniind că inițiativa are în spate “multe milioane de voturi ale românilor”.

PSD adoptă o poziție de prudență calculată. Președintele interimar Sorin Grindeanu a anunțat că partidul va lua o decizie în Consiliul Politic Național, criticând însă că proiectul actual “nu ține cont de referendumul din 2009” și este “o amestecătură din care nu înțelege absolut nimeni nimic”.

UDMR se opune ferm

UDMR se opune ferm proiectului, amenințând cu ruperea coaliției. Liderul deputaților UDMR, Csoma Botond, a declarat că reducerea numărului de parlamentari ar lăsa aproape 400.000 de maghiari fără reprezentare adecvată în Parlament. În județele cu populație maghiară majoritară precum Covasna și Harghita, UDMR ar pierde aproximativ șase mandate parlamentare.

AUR susține oficial reducerea, liderul deputaților formațiunii, Mihai-Adrian Enache, declarând că “300 de parlamentari” este “unul dintre punctele din programul de guvernare”.

Textul celor două întrebări din referendumul din 22 noiembrie 2009 a fost formulat astfel:

1. “Sunteți de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?”

2. “Sunteți de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?”

Rezultatele au fost covârșitoare: 77,78% au votat pentru Parlament unicameral, iar 88,84% pentru reducerea numărului de parlamentari la maximum 300. Referendumul a fost validat cu o prezență de 50,95% (9.320.240 alegători din 18.293.277 înscriși).

Deși a fost un referendum consultativ, acesta exprimă în mod clar voința populară și, conform Constituției, Parlamentul este obligat să acționeze în sensul rezultatului înregistrat. Cu toate acestea, după peste 15 ani, această decizie a rămas neimplementată.

Implicațiile pentru raportul electorat-aleși

Norma de reprezentare actuală

În prezent, România are o normă de reprezentare de 1 senator la 168.000 de locuitori și 1 deputat la 73.000 de locuitori. Comparativ, Germania, cu 85 de milioane de locuitori, are 630 de parlamentari, ceea ce înseamnă o reprezentare mai eficientă.

Costurile financiare

Un parlamentar costă anual aproximativ 164.000 de euro. Reducerea cu 164 de posturi ar economisi peste 24 de milioane de euro anual, respectiv aproximativ 100 de milioane de euro pe durata unui mandat.

Impactul asupra reprezentării

Proiectul USR menține principiul reprezentării teritoriale, garantând cel puțin un senator și un deputat pentru fiecare județ, iar diaspora va beneficia de minimum două mandate de senator și patru de deputat. Modifică însă criteriile pentru minoritățile naționale, aliniind pragul la media națională a numărului de voturi necesare alegerii unui deputat.

Perspectivele viitoare

Evoluția politică

Rezultatul votului din 13 octombrie demonstrează că, în ciuda discursului public favorabil, partidele politice sunt reticente să reducă efectiv numărul de posturi parlamentare. Această divergență între declarații și acțiuni evidențiază o criză de credibilitate a clasei politice față de propriile angajamente.

Contextul electoral actual

Sondajele recente arată o creștere spectaculoasă a AUR (40% intenții de vot), ceea ce pune presiune pe partidele tradiționale să adopte măsuri populare. Paradoxal, tocmai această presiune ar putea cataliza adoptarea reformei parlamentare ca instrument de relegitimizare.

Opțiuni alternative

PNL anunță inițierea unui proiect propriu de reducere a numărului de parlamentari, considerând că cel al USR nu este “cel mai bine făcut din punct de vedere juridic”. Această abordare ar putea deschide calea unei soluții de compromis care să satisfacă toate părțile din coaliție.

Concluzii

Amânarea din 13 octombrie 2025 reprezintă încă o ilustrare a modului în care clasa politică ignoră voința exprimată de cetățeni. Referendumul din 2009, cu rezultate covârșitoare de aproape 90% pentru reducerea numărului de parlamentari, rămâne neimplementat după 16 ani.

Această situație reflectă o problemă mai profundă în relația dintre electorat și aleși: în timp ce cetățenii cer eficiență și reducerea costurilor politice, parlamentarii evită să adopte măsuri care le-ar reduce propriile privilegii. Votul de amânare cu 81 de voturi împotriva doar 9 demonstrează că, dincolo de retorica publică, rezistența la reducerea sinecurilor politice rămâne unanimă.

Doar o mobilizare civică substanțială ar putea forța clasa politică să respecte în sfârșit voința exprimată prin referendum

Perspectivele adoptării măsurii depind de presiunea electorală crescândă, mai ales în contextul ascensiunii AUR și al cerințelor de austeritate. Totuși, experiența ultimilor 15 ani sugerează că doar o mobilizare civică substanțială ar putea forța clasa politică să respecte în sfârșit voința exprimată prin referendum.

Material de Vasile AI