Gheata lui Stanciu și gambele lui Ene. Nicu de națională și Naty de la CSU BCU Oradea. Doi români pe atitudinea cărora ar trebui să construim viitorul. #ROMÂNI DE CARE SĂ FIM MÂNDRI
- Nov 28, 2024
- 4 min read
Updated: Dec 4, 2024
Reușiseră chinezii să mă facă să detest America. Din toate punctele de vedere. De câte ori îi vedeam pe Biden și Kamala lui vedeam woke și social media în fața ochilor. Și presă de căkt, care promovează doar ură și superficialitate.
Munca grea și sacrificiul au fost bagatelizate și transformate în subiect de bășcălie pe tiktok. Tinerii de azi sunt îmbibați mental cu idei cretine ca transgendismul și iluzia că smartphone-ul te va face milionar peste noapte. Devin mase de manevră pentru cei ce controlează social media ( today’s FAKE DEMOCRACY ).
Așa că nu pot decât să aplaud ceea ce promite acum Trump că va face după 15 ianuarie. Vreau și sper că o să apuc să privesc curentul woke așa cum îl privim pe Isus.
Urcat pe cruce și fixat bine în cuie.
Istoria spune că americanii au creat mereu trenduri urmate apoi de întreaga lume. Dacă Trump îi dă cale liberă lui Musk, promotorii cretinismului vor ajunge unde le e de fapt locul. Subiecți de studiu pentru David, psihologul rockstar de la Cluj.
Ce vreau să spun de fapt este că sper să văd de acum înainte promovați și OAMENI care merită aplaudați pentru munca lor.
MUNCITORII. Cărătorii de pian. Ăia cu care îți faci treaba în orice domeniu.
Da, știu. Acuma se poartă Marica prosop și alți figuranți care își dau cu ifose peste munca celor din teren.
DAR N-AM CUM SĂ NU ZIC DESPRE GHEATA LUI STANCIU.
Naționala de fotbal a jucat de curând cu sălbaticii din Kosovo. Un sat mai mare din Serbia, folosit de americani pentru a arunca în aer liniștea din Balcani.
În minutul 27 al primei reprize, Nicolae Stanciu, CĂPITANUL României, a fost călcat barbar pe gleznă de un sălbatic kosovar. I-a intrat cu crampoanele până la os. Se întâmplă. În orice sport.
Staff-ul i-a strigat de pe margine să iasă, că e groasă.
Cum jocul echipei nu mergea, căpitanul nici n-a vrut să audă. Pentru că pe Stanciu nu-l vezi când totul e bine. Dacă nu dă gol de generic - cum a dat cu criminalii lui zelenski in deschiderea Euro - nici nu știi că-i acolo.
Pentru că albaiulianul e motorul care împinge echipa spre înainte. E ăla care bagă materiale și prin munca lui îi face și pe cei mai tineri să dea mai mult decât cred ei că pot să dea.
Așa e Stanciu, căpitanul României. Hulit și lătrat mereu de oameni de căkt - presa sportivă și atârnătorii de pe lângă fotbalul românesc + cei care urăsc ca mod de viață - el și-a văzut mereu de drumul lui.
Iar când a fost nevoie de el, a fost mereu acolo. În prima linie.
Cum a fost și cu Kosovo. A luptat pe teren pentru România până când gheata galbenă cu tricolor i-a fost acoperită cu sânge.
La pauză, a fost oprit de cei din staff. Nu se mai putea. L-au trimis direct la spital. De unde s-a întors în cârje.
La Oradea, avem și noi un Stanciu al nostru. Doar că nu e fotbalist. Și nu e mascul. E copilă și e coordonator de joc la echipa de baschet a Universității din Oradea. E tot aproximativ din zona lui, e din Sibiu. Și o cheamă NATALIA ENE.
Coordonatorul de joc, sufletul și motorul echipei CSU BCU Oradea. Mică de înălțime, cât trebuie pentru un starter de acțiuni ofensive. Compensează mereu statura cu dăruirea. N-are plămâni când luptă pentru Oradea.
Colegele ei au zile în care au chef să alerge. Și zile în care nu.
DAR NATY NU. Ea aleargă mereu. Pentru echipă. Pentru culori. Pentru că ăsta e rolul ei. Să împingă mereu echipa spre înainte.
La fel ca Stanciu, a avut și ea un moment greu în debutul sezonului actual. Jucau orădencele noastre cu Ploieștiul. Adversarele erau mai bune, dar ale noastre au vrut mai mult. A alergat Naty până când i s-au blocat ambele gambe. Deodată.
A urlat copila noastră de durere și s-a prăbușit la marginea terenului. A venit echipa medicală și a tras de ea până când a putut să respire din nou.
Asta e Naty.
Asta a fost cu vreo lună și ceva în urmă. Weekendul trecut NATALIA ENE a comis-o din nou. În sens pozitiv. De dat exemplu.
Fetele noastre de la baschet - ale Oradiei - au avut deplasare la Alexandria. Etapă cu două meciuri. Sâmbătă - duminică. Dacă în mod normal echipa de baschet se deplasează cu un lot de 12 jucătoare, din care cam 10 sunt rotite pe parcursul meciului, acum a fost altfel.
Au mers ale noastre la războiul cu sudistele ca moldovenii lui Alecsandri în Peneș Curcanul. Plecat-am nouă din Oradea, și cu Anica zece.
Coach-ii Dan & Ioana Anica au ajuns la Alexandria cu 9 jucătoare valide. Dintre care Ganea e încă pe revenire după probleme medicale, deci cu capacitate limitată de efort.
Iar după prima zi, au rămas cam 7 valide.
Eee. Și după meciul de duminică, cifrele din dreptul lui ENE arată timp efectiv de joc 40 de minute.
4 reprize. Fiecare de câte 10 minute. Alergat continuu.
Adică Nataliuța noastră a fost pe teren tot meciul.
TOT MECIUL. FĂRĂ PAUZĂ.
Când echipa era sub asediu - parcă era lovită de teroriștii lui Zelensky - NATY n-a luat nici un minut pauză.
A fost pe teren full time. Pentru echipă. Pentru Universitate. Pentru Oradea.
Exact ca Stanciu. Când e greu, e acolo. Gata să care greutatea lumii pe umerii ei.
Ce vreau să zic cu rândurile de mai sus e că avem ROMÂNI DE CARE SĂ FIM MÂNDRI.
HAI SĂ-I VEDEM !!! SĂ-I VEDEM PE EI ÎN PRIMUL RÂND!
Hai să uităm de politicieni, de jegozeni și de La noi Nu se Poate.
Avem Români de care să fim mândri.
Să-i aducem cumva în fața copiilor de azi. Să-i dăm exemplu celor care sunt la vârsta când caută modele.
Sportivi ca Naty și Stanciu arată cum ar trebui să fim noi, CA ROMÂNI, pentru un viitor în care copiilor noștri să le facă plăcere să trăiască. Să nu mai vrea să pelce cu primul avion din România.
Nae Stanciu și Natalia Ene sunt două exemple că se poate și la noi. La Români. Prin muncă.
PUTEM FI!
_gif.gif)
_gif.gif)
Comments