EMAA la Oradea Arena. Nu vezi că a luat-o lumea razna și noi ne tot...

M-am dus la ONfestival pentru EMAA. Fata înger cu ochi triști. Ed Sheeran de România, varianta feminină. Își scrie piesele, le cântă și cum o vezi în fața ta o încadrezi la OAMENI FRUMOȘI. N-are nevoie de efecte speciale și îți tine un stadion întreg în palme cu un microfon și o chitară. Sau clapă.

Vroiam s-o văd live pe EMAA de când au adus-o Motans și Carla’s Dreams în rândul din față al muzicii de la noi. ARTIST dintr-ăla adevărat, 200% suflet, cum sunt tot mai puțini azi, în epoca fake-ului globalizat. Cum mai sunt Rimes și încă vreo doi-trei, din noua generație.

Și a fost exact cum mă așteptam. ARTIST. SUPERB.

Chiar dacă a nimerit la ONFESTIVAL ca un vânzător de biblii ajuns între evrei și palestinieni la oră de maximă racheteală, a fost OAUUU!!!

Când a urcat pe scenă, plalăii de smartphoniști tocmai erau ieșiți la ceva după ce se înfierbântaseră cu show-ul noului membru Șatra B.E.N.Z, IDK.

Locul din fața scenei era foarte aerisit, vreau să zic.

Pla public la scenă.

După o repriză de “te ft, te rup, ad-o pe mă-ta să-i dau la la la” a venit fata înger cu ochii triști să cânte despre iubirea aia non-violentă din poveștile de demult.

Spațiul semi-gol din fața ei n-a oprit-o însă pe EMAA, care până la finalul recitalului i-a adus aproape pe toți cei prezenți înapoi în fața scenei.

Pe lângă show-ul clasic, cântat cu bandul, ne-a arătat ce înseamnă EMAA când a dat o a cappella cu o bucată din Razna de era să dea peste cap sonorizarea. Și apoi un Atât de noi cântat doar împreună cu Diana Caldararu, Minnie Mouse-ul supersimpatic pe care îl are la clape. Lângă clăparul de bază.

A dat EMAA drumul la voce de m-am făcut chicken skin instant, cum ar zice bunica Andra.

EMAA face la fel ca și VISIT ORADEA. Ia tineri pe lângă ea să capete experiență.

SUPERB ARTIST EMAA. Dar clar are oameni slabi pe vizual. Pentru că în realitate e mult mai faină decât pe ecran. Atât fizic, cât și în general. Are niște ochi de atunci când se uită la tine îți uiți și numele din buletin. Îți dă instant, de cum o vezi, impresia de OM FRUMOS.

Iar pentru noi, Vocea Grașilor, a punctat în plus cu faptul că tour managerul, omul de bază în plecatul la concerte, e de-al nostru. Urs pufos, care nu prinde suta ca jaguaru’, dar știi că te bazezi pe el la greu. Pornește greu, dar nu te lasă la jumătatea drumului. Și mai ai și loc de pernă. Ai unde pune capul când vremea-i nașpa și vrei un punct de sprijin.

Cristian Boros