Tu știi ce e PACTUL CIVIL DE SOLIDARITATE? Alternativa la căsătoria tradițională care expiră la un moment dat dacă nu vrei să mai prelungești?! Responsabilități față de copii și claritate la împărțire

Tu știi ce e Pactul Civil de Solidaritate? Alternativa la căsătoria tradițională care expiră la un moment dat dacă nu vrei să mai prelungești?! Eu sunt convins că și tinerii din România ar trebui să aibă disponibilă această alternativă. Dar în primul rând să știe de ea.

PACS-ul(Pactul Civil de Solidaritate) este o combinație între căsătorie și un contract între părți. El a fost introdus în Franța, în 1999, pentru a proteja copiii născuți din relații nereglementate legal și social. Persoane care schimbă partenerii ca pe ciorapi, fac copii, apoi se despart. Dar autoritățile și-au pus întrebarea ce întâmplă cu copiii rezultați dacă părintele care îi are în grijă se îmbolnăvește și celălalt nu are nici o responsabilitate legală? Dacă pur și simplu închide ușa și dispare?! PACS-ul este un contract în care sunt scrie exact care sunt obligațiile tatălui și ale mamei. Ce își asumă unul, ce își asumă celălalt. Unde există bunuri în comun, PACS-ul stabilește clar cum se împart acestea la final. PACS-ul este un contract încheiat între cei doi parteneri pe o durată definită de timp, care are o dată de expirare. Este făcut așa încât se prelungește automat, dacă unul dintre cei doi parteneri nu îl neagă. Dacă unul dintre cei doi îl neagă, atunci PACS-ul se consideră terminat. Fără timp și bani cheltuiți în tribunale.

Sunt Student After Forty. Adică m-am apucat de facultate după 40 de ani. Și îmi place asta la maxim. Să merg la școală la vârsta mea, la profilul care mă pasionează și fără stresul calificativelor, e ca și cum ar fi în fiecare zi Crăciunul pentru mine. Și fiecare curs sau seminar e ca și cum aș dezveli bomboane din brad. Învăț lucruri noi, convingeri pe care le aveam mi se confirmă sau infirmă, îmi schimb perspective sau descoper altele noi, dar mai ales văd în acțiune PROFESORI, oameni care știu despre ce vorbesc. Oameni care știu ce vorbesc după zeci de ani de studiu, nu după cinci minute de swipe pe tiktok. 

O bomboană pe care am dezvelit-o de curând a fost cea despre PACS - Pactul Civil de Solidaritate. Ne-a vorbit despre el PROFESORUL MIRCEA BRIE, la cursul său “Securitate și Societate” pe care îl predă studenților din anul 2 la Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării din cadrul Universității din Oradea. 

PROFESORUL BRIE ne explica în cursul lui cum stă treaba cu mișcările  demografice, scăderea natalității și de ce importul de migranți în anumite momente ale istoriei nu e un moft. Ci o necesitate necesară pentru a menține vie o anumită zonă geografică sau chiar o națiune.

Și ceea ce pentru mine e absolut fabulos e faptul că ascultând un profesor care și-a dedicat zeci de ani studiului ajungi să fii de acord cu anumite subiecte. Subiecte care atunci când le vezi prezentate de Esca sau abordate isteric de dejecțiile umane care populează azi politica românească te fac să vrei să spargi ecranul televizorului. Sau displayul smartphone-ului, ca să fiu în ton cu vremurile.

Adică, ce înseamnă când scade populația României? De ce scade populația României? Asta se întâmplă mai mereu acolo unde eșuează lucrurile. Se îngustează piața internă. În primul rând, a scăzut din cauza migrației. Au plecat milioane de tineri care n-au mai făcut copii în România, i-au făcut în Occident. Pe lângă faptul că a scăzut natalitatea ca o tendință generală și asistăm la un fenomen amplificat de migrație. Scăderea pieței interne conduce firește la o scădere a veniturilor statului, la o scădere a economiei, la reducerea pieței pe care oarecum se dezvoltau companiile locale și așa mai departe. Dezechilibre pe piața muncii. În sectorul public apar probleme legate de serviciile sociale, de sănătate, de exemplu, un număr mai mic de angajați care muncesc se reflectă în contribuții mai puține în învățământ, în sistemul de pensii și așa mai departe. Deci toate chestiile astea sunt afectate. De ce? De scăderea populației și în special de scăderea populației active, a celor care muncesc și trebuie să susțină un număr mare de copii și de persoane îmbătrânite. Acest dezechilibru apare în condițiile în care, trei-patru milioane de persoane din România care munceau și care erau de vârstă activă, au plecat. Îmbătrânirea populației este, am mai explicat-o și data trecută, un fenomen pe care îl asociem cu o speranță de viață mai mare, cu rata natalității și a fertilității în scădere. Adică scade numărul de copii pe care îl nasc femeile de vârstă fertilă. Scade rata natalității. Nu mai avem așa de mulți copii. Crește speranța de viață, oamenii trăiesc mai mult. Practic, sunt mai mulți oameni în vârstă și de aici procentul celor care sunt peste 65 de ani, vârsta la care se plătește trecerea la vârsta considerată ca fiind de pensionare. - explică PROFESORUL BRIE.

Mircea Brie

Oamenii o duc mai bine, muncesc mai puțin, nu mai fac copii, speranța de viață crește. Dar economia suferă.

Și ajungem și la tema căsătoriei. Și a PACS-ului. 

Aici, avem multe caracteristici: scăderea natalității, număr tot mai mic de căsătorii sau lipsa căsătoriilor. Căsătoria devine perimată, nu mai e obicei, nu mai e la modă. În multe state, nici măcar 30% din populație nu mai ajunge vreodată la căsătorie, pentru că devine o chestie culturală. Așa că unele stateau au încercat să creeze alte sisteme. În condițiile în care tinerii amână sau refuză să se mai căsătorească vreodată, a apărut un fel de tendință și o mentalitate care favoriza trăirea în concubinaj. Este o chestie care este prezentă și în societatea românească, însă nu este atât de vizibilă. Statul francez a dorit să reglementeze această chestiune pentru că apăreau copii care nu erau protejați, femei care erau abuzate ulterior și nu erau protejate. Pentru că acești tineri refuzau să se mai căsătorească, pentru că mental, în societățile occidentale, mai ales în cele nordice, căsătoria devine o instituție cumva perimată și lichidă. Au simțit nevoia să clarifice legislativ și s-a ajuns la această lege care reglementează concubinajul într-un soi de semi-căsătorie, dacă vreți, legală. Deci au legalizat cumva această formă de coabitare, care se numește pact comun de solidarité, adică o solidaritate în doi. Discuția a plecat de la faptul că se nasc copii sau că există femei în astfel de relații care sunt vulnerabile. Apoi, de ce nu pot să fie incluse aici și persoanele care sunt de același sex? Pact comun de solidaritate pot să facă și doi frați între ei. Nu în sensul să aibă relații sexuale, ci pentru că vor să aibă viața în comun. Pentru că ce înseamnă viața în comun? Eu îmi pun veniturile, tu îți pui veniturile, trăim în comun o perioadă și după aceea ne certăm și ajungem în justiție. Nu. Trebuie să existe și în cazul acesta un fel de contract. Cum se împart și ce se întâmplă, care sunt responsabilitățile, care sunt drepturile, ce se întâmplă la final. Și așa s-a născut acest pact comun de solidaritate, care, rețineți, este un contract care se poate face pentru o perioadă determinată." - explică PROFESORUL BRIE.

PROFESORUL BRIE explică mai departe: De exemplu, am pe cineva cu care mă iubesc acum, fac pe cinci ani un contract de coabitare, de pact comun de solidaritate și după cinci ani acest contract expiră. Nu mai trebuie să divorțez la notar sau la tribunal și pur și simplu pot să îl prelungesc automat. În așa fel este făcut contractul, încât el automat se prelungește dacă eu nu-l neg. Deci trebuie să-l susțin. Și dacă pur și simplu nu mai am chef și m-am supărat, pot atât doar să spun că se termină și gata, s-a terminat. Ce înseamnă acest contract? Înseamnă că dacă se nasc copii într-o asemenea relație, acolo sunt scrise exact care sunt obligațiile tatălui și ale mamei. Dacă bunurile sunt în comun, cum să se împartă bunurile la final. Rețineți, este o formă de legalizare temporară sau pentru totdeauna. Depinde, poți să faci un contract, și dacă tu vrei să faci acel contract pe toată viața. Da, PACS este o formă de adaptare a unei instituții considerate învechită în cazul acestor tineri care nu mai vor să se căsătorească, pentru că îi obligă la prea multe chestii pe care ei nu vor să și le asume și pentru că pentru ei a merge la biserică sau a merge la primărie nu mai contează la fel de mult ca pentru predecesorii lor. Și care trăiesc ani de zile într-un soi de relații care duc la copii, duc la femei care sunt vulnerabile în perioada sarcinii sau în perioada creșterii copiilor, cu tot felul de parteneri care își iau lucrurile și dispar și nu mai au niciun fel de obligații față de ce rezultă în urmă.

Legea aceasta este bună pentru acești indivizi care nu sunt responsabili. Și atunci există clar obligații. Ce trebuie să faci dacă rezultă, de exemplu, un copil? Nu îți iei pur și simplu lucrurile și dispari. În cazul acesta există niște angajamente și obligații de ordin material, financiar, de susținere, pentru că de aceea se numește pact comun de solidaritate. Rețineți, nu trebuie să mergi în fața preotului să juri credință veșnică, dar în același timp nu mai ești obligat nici să mergi la tribunal pentru divorțuri. Și există foarte multe relații la distanță. De exemplu, cunosc cazuri în care cei doi locuiesc la sute de kilometri unul de celălalt. Se întâlnesc doar așa, o dată sau de două-trei ori pe lună. Este o relație, nu o căsătorie, dar au semnat pact comun de solidaritate. Adică bunurile pe care le au le-au împărțit cumva, și acolo scrie cum. Poate să fie: bunul ăsta este al meu, bunul celălalt este al meu, dar în comun avem asta. Și dacă iese un copil, facem asta. Rețineți, este o formă prin care statul a venit să reglementeze ceva ce oricum exista în societate. Și în România cred că ar putea să existe. - este de părere MIRCEA BRIE

Dar ce se întâmplă dacă rezultă copii? Ce se întâmplă dacă unul se îmbolnăvește în perioada asta și celălalt n-are nicio responsabilitate și pur și simplu închide ușa și dispare? Pentru că totuși trebuie să existe și o protecție. Pentru că dacă am conviețuit împreună și am pus lucrurile împreună în acest interval și bunurile și veniturile noastre sunt în comun, atunci trebuie să existe și protecție, nu doar drepturi când ne place și când nu ne place, dispare. În sensul ăsta, vreau să rețineți, există oarecum o tendință ca liderii europeni să discute diverse variante. Nu e neapărat un model pentru care noi să milităm sau să spunem că e bun sau rău. - concluzionează PROFESORUL BRIE

FABULOS! Pentru mine este absolut fabulos să ascult vorbind PROFESORI, OAMENI CARE CHIAR ȘTIU DESPRE CE VORBESC. Să-i ascult vorbind despre subiecte foarte actuale și consider eu de actualitate pentru generațiile care vin după mine. Pentru că tinerii de azi nu mai cred în căsătorie la fel cum se credea pe vremuri. Vorba altui profesor de-al meu de la IRISPSC, MIHAI MACI:

Nu. Problema reală este că noi nu comunicăm cu ei. Nu avem frecvențe comune cu tinerii de azi. Noi venim cu chestii de acum patruzeci, cincizeci de ani și spunem: băi, așa trebuie să facem toți. Trebuie să găsim o poartă spre ei și, în același timp, trebuie să înțelegem că REPERELE LOR NU MAI SUNT REPERELE NOASTRE. Și, foarte important, lucrul de care trebuie obligatoriu să ținem toți cont este faptul că TIMPUL LOR NU E LA FEL CUM ERA TIMPUL NOSTRU.

Mihai Maci

Exact așa cum e și subiectul căsătorie-PACS. Foarte mulți tineri români - heterosexuali sau LGB - ar alege clar a doua variantă. Doar că politicienii români țin subiectul la sertar din motive de egoism electoral și frica de a pierde votul celor cu gândire limitată la trecut. 

Cristian Boros

FACTS:

Ce este PACS și unde se aplică

• În Franța există un singur tip de parteneriat civil: Pactul civil de solidaritate (pacte civil de solidarité – PACS).

• Codul civil francez (art. 515‑1) îl definește ca „un contract încheiat între două persoane fizice majore, de sexe diferite sau de același sex, în scopul organizării unui trai comun”.

• Regimul PACS a fost introdus în Franța în 1999, tocmai pentru a oferi o formă de recunoaștere juridică a cuplurilor necăsătorite, inclusiv cupluri de același sex, înainte de deschiderea căsătoriei pentru acestea în 2013.

Se practică pe scară largă în Franța, fiind folosit atât de cupluri heterosexuale, cât și de cupluri LGBT, inclusiv de cupluri care ar putea să se căsătorească, dar preferă o formă mai flexibilă

Ce reglementează și obligațiile părților

PACS reglementează în principal: coabitarea, anumite efecte patrimoniale, solidaritatea pentru cheltuielile curente și anumite efecte fiscale și sociale.

Obligațiile principale ale partenerilor (art. 515‑4 Cod civil francez):

• Obligația de a coabita (a trăi împreună, cu reședință comună).

• Obligația de ajutor material (contribuție la cheltuielile vieții comune, proporțional cu resursele fiecăruia, dacă nu se prevede altfel în convenția PACS).

• Obligația de asistență reciprocă (sprijin în caz de boală, dificultăți etc.).

• Răspundere solidară față de terți pentru datoriile contractate de unul dintre parteneri pentru nevoile vieții cotidiene (ex: chirie, utilități, cheltuieli curente), cu unele excepții.

Pe plan patrimonial, regimul „de drept comun” este separația de bunuri, cu o prezumție de coproprietate pentru bunurile dobândite în comun, dacă nu se dovedește contrariul; fiecare își administrează singur bunurile proprii și răspunde pentru datoriile personale.

Durata PACS: determinată sau flexibilă?

• PACS nu are o durată determinată în lege; este un contract care continuă atât timp cât partenerii nu îl dizolvă sau până la căsătoria/decesele unuia dintre ei.

• Dizolvarea PACS este prevăzută de art. 515‑7 Cod civil: pactul se încheie prin:

• decesul unuia dintre parteneri,

• căsătoria unuia sau ambilor parteneri,

• declarație comună de încetare,

• declarație unilaterală a unuia dintre parteneri notificată celuilalt.

• Procedura este relativ simplă: partenerii depun o declarație de dizolvare la primărie sau la notarul care a înregistrat PACS; în caz de decizie unilaterală, se apelează la un executor/huissier pentru notificare.

Este PACS o „căsătorie”? Ce drepturi NU dă

PACS este o formă de parteneriat civil, nu o căsătorie:

• Drepturile și obligațiile sunt mai restrânse decât în căsătorie: nu induce automat un regim de comunitate legală a bunurilor, iar poziția în materie succesorală este mai slabă (de ex., în lipsa unui testament, protecția partenerului este mai mică decât a soțului).

• Totuși, în plan practic, în multe sisteme comparate, parteneriatele civile (gen PACS) ajung să fie foarte apropiate de căsătorie în materie fiscală, de protecție socială, vizite la spital etc.

Dizolvarea prin acord sau unilaterală, fără procedură de divorț clasic, arată că PACS e mai degrabă un contract de coabitare reglementată, nu o „căsătorie cu termen”.

Există echivalent în România? Situația actuală

În România, la acest moment:

• Nu există un echivalent deplin al PACS în legislația internă; nu avem o instituție în vigoare a parteneriatului civil sau a uniunii consensuale reglementată la nivelul Codului civil.

• Din 2008 încoace au existat mai multe proiecte de lege privind parteneriatul civil sau uniunea consensuală (de ex. PL‑x 152/2019, PL‑x 153/2019), dar niciunul nu a fost adoptat.

• CEDO, în cauza Buhuceanu și alții vs. România (2023), a constatat că România are obligația pozitivă de a oferi o formă de recunoaștere și protecție juridică pentru cuplurile de același sex (nu neapărat căsătorie, dar cel puțin un parteneriat civil), însă legiuitorul nu a introdus încă o astfel de instituție.

Există, pentru cetățenii români care au încheiat un PACS sau alt parteneriat civil în alt stat membru UE, discuții privind recunoașterea efectelor în România (în special în domenii punctuale – drepturi de ședere, anumite efecte patrimoniale etc.), dar nu există un cadru general intern similar PACS‑ului francez.

Efecte benefice și posibile „minusuri” pentru societate

Beneficii potențiale ale unui PACS/parteneriat civil (în general, nu doar în Franța):

• Protecție juridică minimă pentru cupluri necăsătorite (drepturi patrimoniale, solidaritate pentru cheltuieli, acces la anumite beneficii sociale și fiscale), în locul concubinajului complet nereglementat.

• Flexibilitate: permite cuplurilor să-și asume responsabilități clare fără să intre direct în regimul mai rigid al căsătoriei (inclusiv în perspectiva unei eventuale separări).

• Recunoașterea cuplurilor de același sex, integrare socială mai bună, reducerea discriminării și alinarea cu standardele CEDO și ale altor state UE.

• Claritate juridică în caz de deces, separare, achiziții comune de bunuri, acces la informații medicale etc., ceea ce reduce litigiile și incertitudinile.

Posibile „minusuri” sau critici:

• O parte a mediilor conservatoare consideră că parteneriatul civil este „căsătorie sub alt nume”, deci ar relativiza căsătoria tradițională, mai ales dacă e deschis și cuplurilor de același sex.

• Unii juriști observă că, dacă parteneriatul civil ajunge aproape identic cu căsătoria în drepturi și obligații, se creează redundanță instituțională (două instituții cu profil aproape identic, dar cu denumiri diferite).

• Există riscul ca unii parteneri să subestimeze consecințele juridice (de exemplu, solidaritatea pentru datorii curente) tocmai din cauza percepției că PACS este „mai lejer” decât căsătoria.

Ar fi tinerii români interesați?

Datele sociologice exacte pe subsegment „PACS românesc” nu există, dar avem indicii:

• Tendințele generale în Europa indică o creștere a cuplurilor necăsătorite și un grad mai mare de acceptare a parteneriatelor civile, mai ales în rândul tinerilor urbani educați.

• În România, mai multe sondaje și dezbateri publice arată o scindare: opoziție puternică față de căsătoria între persoane de același sex, dar o deschidere mai mare față de o formă de „recunoaștere juridică” (parteneriat civil) care nu se numește căsătorie.

E rezonabil să anticipăm că:

• Tinerii români urbani, cu educație superioară și orientare pro‑UE, ar fi relativ receptivi la o formă de PACS, inclusiv ca alternativă la căsătorie.

• În mediile mai tradiționale, acceptarea ar fi mai redusă, iar parteneriatul civil pentru cupluri de același sex ar rămâne foarte controversat.

O ilustrare simplă: un cuplu tânăr din Cluj/București care locuiește împreună, dar nu vrea încă să se căsătorească, ar putea folosi un PACS pentru a reglementa bunurile cumpărate împreună, chiria, responsabilitățile financiare și eventuale drepturi de vizitare în spitale, fără a intra încă în regimul complet al căsătoriei.