SIRENE. O Șefă dictatoare. Două surori. Futăcioase. Una cu bogați. Urcă scara socială. Cealaltă cu oricine. Doarme pe plajă. Un tată cu demență. Un soț căruia i se rupe. O echipă de angajați bârfitori

M-am uitat la Sirene pentru Julianne Moore. Una dintre actrițele pe care le ador. Am crezut că SIRENE ( SIRENS) e în stilul seriilor cu Nicole Kidman. Bogătași care se fut cu săraci în decor de lux, cineva moare, vine poliția, toată lumea stă pe emoții până la final.

Am crezut că poate e si ceva cu o vrăjitoare la mijloc.

SIRENE nu e așa. Bogătași ft săraci, locație supermișto, dar în rest lăbăreală pe 5 episoade. Iar finalul e ca o șampanie deschisă și uitată de weekendul trecut pe terasă.

Actori foarte mișto și care își fac trebaa. Locație la fel. Scris foarte, foarte prost. Au băgat cheia, au pus contactul, dar n-au plecat de pe loc. Relanti 5 episoade.

Nu zic că-i de văzut cu skip. Dar e o variantă. Așa că l-am lăsat pe Usturoi să zică el ce și cum despre SIRENE, de pe Netflix 2025.

Cristian Boros

SIRENE (2025) prezentat de Perplexity A.I

Sirene (titlul internațional: Sirens), lansată pe Netflix pe 22 mai 2025, este o miniserie de dramă cu accente de comedie neagră, ce explorează teme de putere, relații complexe și identitate feminină. Producția îi are în rolurile principale pe Julianne Moore, Meghann Fahy și Milly Alcock, susținute de o distribuție de top care îi include și pe Kevin Bacon.

Poveste și Tematică

Acțiunea se concentrează pe relația tensionată dintre două surori, Devon (Meghann Fahy) și Simone (Milly Alcock), și influența magnetică a șefei miliardare a Simonei, Michaela „Kiki” Kell (Julianne Moore). Devon, confruntată cu diagnosticul de demență precoce al tatălui lor, încearcă să-și recupereze sora, care pare tot mai prinsă într-o lume de lux și manipulare orchestrată de Michaela.

Serialul nu este o poveste cu sirene în sensul clasic, ci folosește metafora pentru a explora dinamica feminină, raportul dintre putere și vulnerabilitate, dar și modul în care femeile își negociază identitatea într-o lume dominată de aparențe și privilegii.

Atmosferă și Stil Vizual

„Sirene” impresionează prin estetica sa: cadrele au o paletă saturată, cu un soft focus care accentuează atmosfera de vis și mister. Decorul insulei izolate și opulența reședinței creează un fundal vizual captivant pentru desfășurarea intrigii.

Interpretări

Julianne Moore este considerată punctul central al producției, oferind o interpretare hipnotică și complexă a personajului Michaela, care oscilează între farmec și cruzime, între vulnerabilitate și control absolut.

Meghann Fahy și Milly Alcock aduc profunzime emoțională și autenticitate, reușind să transmită conflictele interioare ale personajelor lor.

Puncte Forte

• Distribuție excelentă: Performanțe actoricești remarcabile, în special din partea lui Moore, Fahy și Alcock.

• Teme relevante: Analizează cu inteligență dinamica de clasă, relațiile de familie și corupția puterii.

• Estetică aparte: Stil vizual distinct, cu accente de mister și glamour, ce subliniază tensiunea psihologică.

Critici

• Ritmul și finalul: Deși serialul pornește promițător, unele recenzii remarcă faptul că suspansul se diluează spre final, iar „twisturile” nu sunt la fel de eficiente pe cât și-ar dori creatorii.

• Originalitate: Unii critici au remarcat că povestea, bazată pe piesa „Elemeno Pea” de Molly Smith Metzler, nu aduce întotdeauna ceva nou față de alte drame de familie cu tematică socială și satirică, precum „The White Lotus”.

• Lipsa de „mușcătură”: Serialul preferă să fie o radiografie subtilă a raporturilor de putere, fără să devină o satiră acidă sau un thriller cu adevărat șocant.

Concluzie

„Sirene” este o miniserie elegantă, cu o atmosferă aparte și interpretări de excepție, ce reușește să fie atât o dramă psihologică, cât și o satiră socială despre putere, manipulare și identitate feminină. Chiar dacă nu livrează întotdeauna la nivelul așteptărilor în ceea ce privește suspansul sau originalitatea, rămâne o producție captivantă, recomandată celor care apreciază poveștile despre relații complexe și jocuri de putere.

Verdict: Recomandată pentru fanii dramelor sofisticate și ai actorilor de calibru, cu mențiunea că nu este un thriller exploziv, ci mai degrabă o explorare subtilă și elegantă a unor teme actuale.