Oșorheiul a vrut să bată liderul. Dar nu s-a putut. Diosigul lui Letan a rulat turbo

A fost iar zi de meci. Champions League, faza pe sate. Câteva curbe înainte de play-off.

Oșorheiul a primit vizita liderului CS Diosig Bihardioszeg, cea mai bună echipă din zonă sezonul acesta.

Ambele echipe sunt calificate în play-off, dar meciul trebuia să se joace.

Glumesc.

Așa că mi-am luat camera, apa minerală, nevasta nu și am pornit spre Santiago Oșorhei. Sau Camp Nou de Alparea. Cum vrei tu să-i zici.

M-am uitat pe weather-ul de pe telefon și am văzut că va fi puțin rece. Cum e normal să fie în noiembrie.

Și am văzut că va ploua.

Mi-am luat și pelerina, doar că n-am citit până la capăt. A fost ploaie, dar nu dintr-aia din cer. A fost ploaie de goluri în poarta Oșorheiului. Băieții cu cel mai fain imn din zona Bihorului au vrut să-i bată pe Sepsi de Bihor. Pe Bihardioszeg. Au vrut mult. Foarte mult. Dar de data asta au rămas doar cu vrutul.

De putut, au putut Letan și ai lui.

Băieților lui Giura le-a ieșit azi jocul exact cum i-a ieșit lui Iohannis proiectul România Educată. Adică un gol, pe final, marcat de Mircea Onița - gras de-al nostru - când defensiva beton a Diosigului condusă de mareșalul Letan era deja cu mintea în drum spre cabine.

Pe scurt. S-a vrut mult. S-a încercat. Nu s-a putut.

Poți spune că au fost egali, ca valoare, dacă vrei tu. Doar că oaspeții au dat cu trei goluri mai mult.

Mișto, foarte mișto echipa Diosigului. Nu le-am văzut baza de pregătire și condițiile, dar am înțeles că au cu ce. Dacă promovează în Liga 3, nu se vor face de rușine. Club din Bihor condus de unguri. După modelul Sepsi. BIG LIKE!

Le-au dat pur și simplu cu terenul în cap oșorheienilor mei dragi. La 3-0 am și închis partea video. Am hotărât că azi e o zi potrivită doar pentru poze. A câștigat artistul din mine.

Căkt.

Glumesc.

Plângea butonul de rec la mine în mână.

De fapt, am greșit poziționarea. Am stat la poarta Diosigului să prind golurile Oșorheiului. La 3-0 pentru Diosig mi-am dat seama ca stau ca prostu’. Degeaba.

Deși la golul lui Onița, de 1- 4, am început să sper. Mai erau trei minute și în gând am început ușor să strig. Egalare! Egalare.

Joke. Again.

Văzând Diosigul cum arată m-am convins că dacă nu ar exista politicienii de căkt, n-ar exista ură. Am vedea ce e bun în societate, fără separare pe etnii. Am fura meserie de la cei care fac lucrurile bine. Și ne-ar fi mult mai bine.

Pentru că celor care latră să agite oamenii de bună credință pe tema urii români-unguri, le zic doar atât. Noi, românii din transilvania, fără unguri am fi fost moldoveni sau olteni. Punct.

Iar ungurii din Transilvania, fără români, ar fi fost verii nedoriți de care își bat pla ungurii din Pannonia. Și pe care austriecii îi consideră sclavi de mâna a treia. Tot punct.

În rest, atmosfera la Oșorhei a fost ca la toate meciurile de Liga a patra. Superbă. Gazon excelent. Oameni aproape unii de alții, socializare reală. Pasiune. Înfierbântare. Replici savuroase.

Și respect plus bun simț la final.

A început să cadă chiar și ploaia din cer, ca să fie totul rotund.

Ca la fiecare meci, Răzvan Giura și-a strâns băieții la final, pentru vorbit la cald.

Nu i-a felicitat, că n-avea cum. Dar nici n-a tăiat capete. N-ai cum la Liga four. Se supără ăia, pleacă, și rămâi să joci cu magazionerul.

I-a certat puțin, s-a încruntat și dup-aia s-a trecut mai departe.

Cum zicea și tanti Scarlett O'Hara la final de Gone with the wind. After all, tomorrow is another day.

Sâmbăta viitoare joacă Ianis contra evreilor la unguri, Iohannis zboară cu jet privat prin Africa, iar pentru că au trecut trei săptămâni de la ultimul show - urmează să vedem cine din PSD va fi arestat săptămâna viitoare. Ciolacu sigur știe, dar să vedem și noi. Scoateți popcornul, vedeți cotele, puneți pariurile.

Până ne mai auzim

Sau nu,

Numa’ bine, rău la nimeni

Cristian Boros