GOLD BRICKS. Cum îți faci echipă din colegi și îți furi patronul din interior

FOARTE FAINĂ. Comedie franțuzească excelentă. Un muncitor într-o fabrică de parfumuri, cu look și atitudine de rromânaș plecat la combinații, se satură să muncească mult și să fie tot sărac. Tot ca un rromânaș autentic îi organizează pe francezii muncitori și împreună îl fură pe patronul fabricii până când ăla e aproape să-și vândă afacerea la jumătate de preț.

Saveur muncește la fabrica de parfumuri Brueil. Care a fost fondată de bătrânul Breuil. Bătrân care crapă chiar în deschiderea filmului, în timp ce face pe maratonistul. Cum e moda acum și la noi, că am ajuns să facem slalom cu mașinile printre alergători care n-au alergat în viața lor până nu le-a spus internetul.

Bătrânul ajunge un nume pe o placă comemorativă în fața bisericii, iar conducerea e preluată de fiu-său. Un pămpălău cu nevastă futăcioasă. Dar nu cu el.

Savuer, francezul cu look de rromânaș, ia câteva parfumuri fără să ceară voie nimănui. După ce vede că metoda îi poate aduce bani buni, începe să gândească la scară mare. Și exact ca și rromânii care fac cinste țării peste hotare, își racolează colegi dornici de trai mai bun și formează o rețea cu care scoate paleți de parfumuri din fabrică fără să-i vadă nimeni.

Buba se sparge când fiul patronului mort în deschidere vrea să-și vândă afacerea. Și descoperă întâmplător cutiile lipsă pe stoc. Lucru care înseamnă că va putea să-și vândă business-ul doar la jumate de pret.

Pentru că el discută problemele de serviciu cu nevastă-sa, iar nevastă-sa se fte pe capota mașinii cu cel care vrea să cumpere afacerea.

Cel care vrea să cumpere afacerea infiltrează un fost polițist sub acoperire in echipa lui Saveur și vrea să afle unde e marfa lipsă. Dar infiltratul simte mirosul banilor și încearcă pe cont propriu.

Finalul e îmbârligat, dar la final toată lumea e fericită. De fapt, aproape toată lumea.

FOARTE FAINĂ.

Comedie franțuzească cu puțină tensiune, dar foarte reușită.

De Văzut. Pe Netflix.

Like.

Borro’