GLADIATOR SECOND hand. Actori super. Poveste okay. Buget cât au vrut. Film banal spre mediocru. De văzut de către Russell Crowe. Când are o zi proastă și vrea să râdă sănătos

Film de văzut. De către Russell Crowe. Când are o zi proastă și vrea să râdă în hohote.

Gladiator 2 pare un film făcut cu ChatGP4. De un proaspăt absolvent de regie.

Gladiator 2 era un film decent dacă avea orice alt nume. O poveste cu romani și gladiatori. Împărați. Senatori. Trădări. Pulime în extaz când vede sclavi omorându-se între ei. Rețeta clasică.

Nimic nou sau original. Poate doar ideea de Black Judas. Personajul lui Denzel Washington e un negru care se amestecă în lumea bună a Romei, combină pe toată lumea și aproape reușește să prăbușească imperiul.

Un negru care le-o trage senatorilor romani. Și taie cu sete gâtul unuia dintre împărați.

Mai lipsea doar să-l facă gay sau dintr-ăla care nu știe ce e el pe lumea asta. Dar e doar bisexual cu cercei dintr-ăia penibili în urechi.

Însă unde au dat foc filmului a fost alegerea actorului pentru rolul titular. După Crowe, trebuia să aduci pe cineva de 10 ori mai bun. Cineva care să-l facă uitat.

Exact ca și la Queen. Dacă vrei să-l înlocuiești pe Mercury trebuie să creezi unul nou. Nu-l găsești printre muritori. N-ai cum.

De câte ori revezi Gladiatorul adevărat, scenele în care auzi vocea lui Russell Crowe te fac instant să respiri diferit. Actor și personaj care stăpânesc întreg ecranul prin simpla prezență. Și poveste scrisă când Scott era în plină forță.

Pe când băiatul din Gladiator 2, Paul Mescal, n-are nici o treabă cu personajul. Nu pot să-mi dau seama dacă e vina actorului sau a celor care au scris povestea.

Te face să ai impresia că îl ai în fața ochilor pe Jake Paul. Varianta pe depresie. Dar fără noroc la bani.

Te uiți și aștepți dintr-un moment într-altul să apară Mike Tyson de undeva.

Deși poți spune că Ridley Scott, regizorul, e Tyson-ul aici. Avea 62 de ani la primul Gladiator. În 2000. Acuma are 86. Și se vede. Se simte. Napoleon-ul de anul trecut n-a fost un accident. Nu mai poate de mult, dar el încă intră în ring.

Revenind la Mescal, mie îmi dă impresia că a fost forțat să joace. El nu vroia să fie acolo.

Lucius, personajul lui, e un băiat slăbănog, cu brațele umflate artificial. Mereu trist și care are probleme mari de vorbire.

Vorbește greu și pare că se forțează să articuleze cuvintele.

Tot filmul are două stări. Trist. Și foarte trist.

El e trist mereu. Tu ești trist urmărindu-l pe el.

Zici că-i un Harry Potter matur căruia i-au confiscat polițiștii mătura pentru lipsa de itp. Și acuma zboară pe jos.

Iar peste asta, la scena de galop din final - când cred că au uitat să adauge efectele speciale - arată jalnic și fizic. Ca un somalez alb. Pare un copil fugit dintr-un centru de plasament.

Ceea ce e ciudat e că povestea nu e rea. Actorii din front, exceptând titularul, sunt de top. Bani pentru producție au avut cât au vrut.

Cum naiba a putut ieși un film atât de prost?

Am mers setat să-mi placă. Vroiam să ador Gladiator 2.

Vroiam să simt ce am simțit văzând povestea cu Crowe.

Încântare.

Dar am ieșit cu gustul unui film cu Steven Segal.

Film okay, dar banal spre mediocru.

Povestea nu e rea deloc. Lucilla fata împăratului din Gladiatorul original, l-a izgonit pe fiul ei și al lui Maximus ( personajul lui Crowe) din Roma.

Zic ei aici, în seria 2, că fratele ei , Commodus vroia să îi ia capul micuțului. Pentru că ăla mic avea dreptul să urce pe tron.

Și ăla mic - Lucius - ajunge să trăiască într-o cetate în afara imperiului roman. Unde are șef un negru mare și ieftin ( la ani lumină în jos față de Djimon Hansou, tovarășul de arme al personajului lui Crowe). Și gladiatorul ăsta second-hand e in love cu o țigancă din zonă.

Nimeni nu știe cine e el de fapt, așa că omul își vede liniștit de treabă.

Doar că vin romanii peste cetatea lui. Și chiar dacă șeful mare și negru îl asigură că vor triumfa, romanii îi fac terci. Așa că cine nu moare ajunge sclav.

Lucius ia somn în timp ce colegii lui luptă și apoi se trezește sclav. E cumpărat de Macrinus, personajul lui Denzel Washington.

Macrinus e fost sclav, ajuns stăpân de sclavi. El face afaceri cu romanii, dar în același timp îi urăște de moarte. Mai ales pe cei doi împărați.

Fiindcă în Gladiator second Roma e condusă de doi gemeni. Care sunt făcuți excelent de Joseph Quinn și Fred Hechinger.

Joseph Quinn - strălucitor într-un film mediocru

Vizual sunt excelenți, dar nu te agață. Amândoi joacă excelent, dar nu te fac să vibrezi nici 1% din cât o făcea maleficul Commodus al lui Phoenix din Gladiatorul adevărat.

Pascal excelent ca intotdeauna

Împărații sunt urâți de moarte și de Acacius, personajul lui Pedro Pascal. Care, Pascal, e și aici excelent, ca întotdeauna. Doar că parcă și el e cu frâna trasă.

Iar personajul lui e patetic. E un general glorios care se plânge împăraților că s-a săturat de omorât nevinovați. Și vrea să stea acasă cu nevasta. Probabil să se apuce de făcut goblen.

Nevasta lui e mama gladiatorului second hand, fiica împăratului din original. Lucilla.

O veritabilă autogară. Avea un bărbat cu care și-o punea. Apoi a fost Maximus. Apoi Commodus. Iar acum, în continuarea second hand, e cu Acacius. Dacă vindea bilete per compostare, făcea bani buni.

Și care, Lucilla, e culmea penibilului aici. Vizual.

E cu douăzeci de ani mai bătrână așa că i-au pus filtre peste filtre plus AI din greu peste pomeții împănați cu o tonă de acid hialuronic. Te aștepți din moment în moment să se ridice de pe scaun și să înceapă să cânte Bună Seara, iubite.

Clar, nu-i un film de văzut la cinema.

E un film făcut doar să mai facă niște bani.

Dar tu nu te lua după mine.

Ai cap cu minte în el. Fă cum consideri.

Du-te să-l vezi.

Sau nu.

Oricum, ceea ce-i sigur e că i-au făcut ziua bună lui Crowe.

Poate râde zeci de ani de acum încolo.

Măcar el.

Eu n-am râs.

Cristian Boros