Elba la bustu' gol, o forever tristă și un titlu de căkt. THREE THOUSAND YEARS OF LONGING

FILM DE OSCAR. Adică de văzut online. Nu de pierdut aproape două ore din viață la cinema. De văzut când te întorci dimineața, ca Buhnici de la festival, și ai chef de filozofia singurătății.

O singuratică, care are succes ca scriitoare dar nu poate ține nici un câine lângă ea, ajunge să vorbească cu duhul dintr-o lampă luată de la turci. După o oră jumate de discuții într-o cameră de hotel, se combină cu duhul, care e cam în capul ei. E fericită și le face în ciudă vecinelor. Dar până la urmă și duhul pleacă de la ea.

Vizual, e mișto, n-am ce zice. George Miller, omul care a făcut Mad Max-urile. A făcut banii cu blockbusterele, iar acum face ce vrea pla lui.

Actorii, tot așa. Idris Elba și Tilda Swinton. Top.

Da' povestea...

Una bucată tanti scriitoare, Swinton, scrie povești de mică și are succes cu asta. Dar în rest e ca Turnul Eiffel. Singură, faimoasă, lumea vrea poze și o aplaudă, dar nu stă nimeni lângă ea.

Și tanti asta e invitată la ceva gen conferință la Istanbul, unde de pe aeroport începe să se certe cu personaje imaginare. Nu-i bolundă, doar că doar ea vede spiridușii și zeii. Cum e și unul, zeul supărat care o cam papă în timp ce e pe scenă, în fața publicului. Și asta pică lată pe scenă.

După ce se trezește, se plimbă ea prin bazar, cum face orice om care ajunge la turci. Și de acolo își cumpără o lampă albastră de sticlă. Cum se făceau la noi pe vremuri, la Pădurea Neagră.

O curăță ea în baie, la chiuvetă, și din sticlă iese ditamai handralăul.

Duhul, jucat de Elba, adică încercarea din ultimii 15 ani a Hollywood-ului de a-l scoate pe tușă pe Will Smith. Oo, da...

Și duhul ăsta, care nu își zice duh, ci Djiin, ( na, căkt) îi spune lu' tanti trista că îi îndeplinește trei dorințe. Că dacă el îi îndeplinește ei dorințele, devine liber.

Și-i mai spune și că e prost. El îi spune ei că el e prost. Fiindcă de trei mii de ani a tot trecut de la unul la altul, dar n-a reușit niciodată să împlinească cuiva toate dorințele. Și să scape din lampă.

Nah, și timp de o oră și jumătate, Elba apare la bustu' gol, cu pieptul umflat și cu pantaloni mulati albaștri. Arată ca o sirenă cu plă.

Și îi povestește el tristei aventurile lui prin diverse perioade de timp. Că e sexi și nemuritor. Și de trei mii de ani o tot freacă prin lume.

Și pe asta, personajul lui Swinton, o prinde flama. Și îi cere duhului ca dorință, s-o fută. Și toate alea, lugu-lugu, ținut în brațe, ascultat nebuna când vine de la job.

Adică, nea duhu' scapă din lampă, dar ajunge însurat. Good deal, ce să zic...

Rezistă el o perioadă, până într-o zi când are un breakdown total, de-l găsește scriitoarea ascuns în beci, ghemuit și cu nervii praf, de nici nu mai poate vorbi.

Și apoi, duhu' pleacă pe drumul lui.

Fain filmu', dar pentru atunci când vrei să te bucuri că nu te vrea nimeni. Și după ce ți-ai făcut aprovizionarea de la băieții din jurul festivalului. Oricare ar fi el, festivalul.

N-am cerut banii înapoi pe bilet, că am văzut filme mult mai proaste, dar nici departe n-am fost.

Și văd că nu sunt singurul care n-a înțeles capodopera. Mă uit pe Box-office și văd că într-o săptămână de rulat internațional a vândut bilete de vreo 5 milioane usd. Adică nu și-a scos nici salariile starurilor de pe afiș.

Cu ce am rămas eu după filmul ăsta e tipa care o joacă pe regina Sheeba. Aamito Lagum, o ugandeză care în 2013 a fost Africa's Next Top Model. Apare puțin, și are replici cam cât Mădălina Ghenea a noastră, dar e o apariție electrizantă. Naomi Campbell, varianta 2022. Foarte, foarte mișto.

Borro'

IMAGES : imdb.com / YouTube.com