EDITURA UNIVERSITĂȚII DIN ORADEA. 2026. Parteneriate cu edituri mai bine cotate. Site nou transparent, regulament nou și secțiune e-book. Ghid pentru cei interesați să publice. Director Mircea Brie.

Luna decembrie a anului trecut a fost luna sărbătorilor și la Universitatea din Oradea. Editura Universității a împlinit 30 de ani de la datul primului bun de tipar. Moment de bilanț și aduceri aminte, dar și de privit cu optimism spre viitor. Mircea Brie, Directorul Editurii Universității din Oradea a făcut un adevărat tur de forță în care a mers din facultate în facultate pentru a transmite mesajul că editura trăiește, s-a muncit cu pasiune in interiorul ei in ultimii doi ani și e pregătită să urce în clasamente. Lucru pe care îl poate face prin parteneriatele încheiate cu editurile altor universități mai bine cotate și prin autorat de calitate.

Mircea Brie

Mircea Brie, Director Editura Universității din Oradea: Editura are un rol foarte important în ceea ce înseamnă peisajul universitar. Este și trebuie să fie o carte de vizită a Universității din Oradea.

“Mi-am propus să împărtășesc cu dumneavoastră câteva gânduri. Programul poartă titlul "Editura Universității din Oradea, treizeci de ani de la înființare. Reflexii, perspective, obiective." Nu mi-am propus, poate cum unii dintre dumneavoastră v-ați fi așteptat, să fac un bilanț cu diverse comparații, tendințe, o chestie cantitativă. Să vedeți cam ce am făcut noi în această perioadă, cu diverse rezultate. Probabil că cele peste 3.500 de cărți pe care le-am publicat în această perioadă, povestea lor spune mai puțin pentru noi astăzi, cei care suntem în sală. O clasificare a lor nu ar fi deloc o competență a mea și nici nu îmi propun să fac asta. Cum și domnul rector a punctat, suntem o editură mică, fiindcă suntem o editură care nu este comercială, nu tipărim și nu producem carte pentru a o vinde. Cu toate acestea, firește, editura are un rol foarte important în ceea ce înseamnă peisajul universitar. Este și trebuie să fie o carte de vizită a Universității din Oradea. Spunând asta, oarecum, mă responsabilizez pe mine, pe noi, pe toți, în a fi mai implicați în acest proiect, în a disponibiliza resurse mai multe, atât umane cât și de altă natură, pentru a face această editură să fie una de o valoare și de o vizibilitate mult mai mare, atât la nivel național, cât și la nivel internațional.

Este un deziderat pe care îl avem și cu siguranță, noi, cei de la editură, nu putem face asta fără dumneavoastră. Pentru că, repet, fiind o editură universitară, dumneavoastră, în special cadrele didactice, cercetătorii, membrii facultăților, colaboratorii noștri, partenerii din afara universității, cei cu care lucrăm în diverse rețele pe care le avem, proiectele pe care le avem în cadrul universității, toți ne aducem această contribuție publicând valoare. Publicând cunoștință academică, teoretică, aplicată, contribuind la cunoașterea științifică prin multiplicarea, prin diseminarea pe care cunoașterea o are prin actul de publicare. Pentru că, în esență, editura asta face. Transferă cunoștința, transferă expertiza pe care o dobândește universitatea în interiorul ei, de multe ori nu doar către studenți, prin actul didactic, ci și către publicul larg, către societate în general, către actul decizional, către autoritățile publice, care, de ce nu, trebuie să întrebe și specialiștii care poate unii sunt teoreticieni, dar alții sunt foarte buni practicieni. Și pot să îmbine foarte bine aceste dimensiuni.

Din acest punct de vedere, eu, la treizeci de ani de existență a editurii, îmi exprim recunoștința față de cei care publică în editura noastră, față de cei care au muncit alături de noi, pentru că trebuie să spunem și eu spun asta deschis. Cărțile pe care le vedeți sunt doar o parte din cele care au apărut în ultimii doi ani.

Ele nu sunt doar rezultatul muncii noastre, ci și a dumneavoastră, a celor care sunt în universitate, a partenerilor noștri. Noi suntem o interfață din acest punct de vedere, o platformă prin care încercăm să aducem cunoașterea în format fizic sau în format online, așa cum ne-am propus. Aș vrea să spun faptul că atunci când, în urmă cu doi ani, am preluat conducerea editurii, echipa, așa cum s-a și spus aici, a fost una mică. Și a rămas și mai mică. Cu toate acestea, dacă la început am publicat în medie o carte pe săptămână, acum, anul acesta publicăm două cărți pe săptămână.

Mircea Brie: Am construit un site nou, mult mai transparent, și îi invit și pe studenți să-l viziteze. Au la dispoziție un ghid care explică pas cu pas ce ai de făcut atunci când vrei să publici sub egida Universității din Oradea

Ce am făcut în această perioadă? O dată, după cum probabil cunoașteți și îi invit și pe studenți să viziteze site-ul editurii noastre. Am construit un nou site, care să fie mult mai transparent, mult mai vizibil.

Apoi, evaluarea editurii universității rămâne pentru mine un deziderat neatins. Pentru că în toată această perioadă de când manageriez editura nu s-a făcut nici o evaluare la nivel național. N-a existat nici un call, nu ni s-a dat niciodată posibilitatea să aplicăm vreun dosar undeva și, prin urmare, este ceva ce pe mine mă face așa, cumva, să sufăr și să primesc pe bună dreptate din partea colegilor din universitate, mai mereu această reacție „Dar de ce să public acolo? Câtă vreme pentru mine, care vreau să avansez, să îmi obțin abilitarea pe domeniul meu, să spunem, să-mi ating obiectivele personale pe care le-aș avea, nu mă ajută cu nimic. Ce câștig dacă public la o asemenea editură, care nu este pe domeniul meu?!"

Trebuie să găsim soluții. Ce soluții am găsit? Împreună cu domnul prorector, dar și cu alți colegi, am încheiat parteneriate cu edituri și publicăm în co-tutelă. Asta am făcut și tot mai multe cărți ale noastre sunt publicate în co-tutelă. Sunt cărți care au o vizibilitate mare atât prin parteneriate cu edituri din țară, cât și cu altele din străinătate, care sunt în listele CNABC, sunt în listele diverselor institute de acreditare a editurilor și, prin urmare, asta poate să aducă un plus de valoare pentru ca noi să ne creștem numărul de cărți. Pentru că unul dintre indicatorii pentru a putea fi evaluați undeva într-o categorie superioară este numărul de cărți, calitatea acestora. Hai să spunem diseminarea, răspândirea cărții. Și aici este o, hai să spunem, un obiectiv al nostru pe care eu cel puțin pot să-l lansez către facultăți, acela de a nu tipări doar cărți pentru propria utilizare, ci să dea cât mai multe către noi pentru a face schimb de cărți, pentru a transmite cărțile către diverse baze de date, către biblioteci, pentru că astfel domeniul respectiv va avea de câștigat. Pe lângă asta, am refăcut regulamentele, diverse proceduri care ne erau necesare și încă un lucru foarte important și asta firește, o lansăm ca invitație către toți colegii din universitate.

 

Mircea Brie: Pe site-ul editurii avem și secțiunea de e-book unde publicăm cu ISBN online

Mai nou publicăm online. Deci pe site-ul editurii noastre avem o secțiune de e-book, avem o secțiune de Open Access unde putem să postăm și să publicăm cu ISBN online cărțile pe care dumneavoastră doriți și sunteți dispuși să le puneți la dispoziția tuturor gratuit. Este o chestiune care am început să o facem în acest an. Avem mai multe cărți deja publicate și dorim ca această secțiune să crească, să se dezvolte tinerii doctoranzi, cadre didactice, cursurile universitare să poată să fie la dispoziția universității, la dispoziția studenților, pentru ca acestea să fie parte din ceea ce Universitatea are ca și expertiză.

Rectorul Constantin Bungău:  Editura universitară a stat și stă în continuare la bazele îndeplinirii unor indicatori foarte importanți care țin de managementul înalt

Mă bucur să ne revedem și sub acest format la, la Biblioteca Universității din Oradea, când sărbătorim Editura Universității din Oradea. Văd în sală colegi care nu numai că au scris, dar care și gestionează redacții de reviste. Văd colegi mai tineri care vor afla astăzi ceea ce înseamnă o editură. Față de acum treizeci de ani, suntem foarte puțini în sala aceasta care lucram la Universitatea din Oradea atunci când s-a născut Editura Universității din Oradea.

De ce este important ca o universitate să aibă propria editură? Ce rol are ea? Mai ales în vremurile de azi? Toată lumea se gândește că o editură înseamnă cartea pe care o cumperi de la o librărie. Nu. Editura este cu totul și cu totul altceva. Editura, în primul rând, și mă refer la o editură universitară, și nu la o editură comercială, cum este Editura Universității din Oradea, a stat și stă în continuare la bazele îndeplinirii unor indicatori foarte importanți care țin de managementul înalt.

Noi spunem indicatori ai calității pe care trebuie să-i aibă o universitate sau un anumit program de studii. Un anumit program de studii nu poate să aibă un calificativ bun, dacă nu are în spate elementele ce țin de procesul didactic. Cursuri sau îndrumătoare de laboratoare, îndrumătoare de proiecte, îndrumătoare de probleme pentru seminarii, aplicații. Și acestea nu se fac prin articole simple pe care le publici într-un ziar care nu îți dă acel, noi știm că se numește ISBN, care îți certifică proprietatea autorului sau autorilor.

Ai nevoie de materiale didactice scrise, trebuie să ți le publici. O editură îți poate acorda acest suport și sigur că trebuie să respecți niște standarde și indicatori ca să poți publica. De la modul în care arată materialul scris atât sub formă, sub forma calității, cât și sub forma, să spunem, vizibilă.

Rectorul Constantin Bungău: A doua componentă foarte importantă pe care ne-a generat-o această editură a Universității din Oradea a fost posibilitatea ca realizările științifice să poată să fie publicate

A doua componentă foarte importantă pe care ne-a generat-o această Editură a Universității din Oradea și pentru care universitatea datorează foarte mult din cei treizeci de ani de existență este posibilitatea ca realizările științifice să poată să fie publicate.

Te duci la alte edituri, mai comerciale, nu sunt ieftine deloc. Ș cei care sunt în sală știu acest lucru. În momentul în care te pui și îți iei angajamentul să înființezi o revistă care înseamnă că are cel puțin un număr pe an, sunt reviste care probabil au numere lunare, douăsprezece numere pe an, nu este ușor și nu o faci cu salarii separate de la universitate. O faci la funcția de bază și o faci pentru că ești talentat și, să spunem, meriți.

Nu mai vorbesc despre volumele manifestărilor științifice. Eu cred că deja sunt peste o mie, deci de ordinul sutelor, pe care Editura Universității din Oradea le-a sprijinit. Fiecare facultate are cel puțin o conferință științifică care necesită un volum. Și acest volum primește un ISSN de la noi. Volumul primește un ISSN, cartea primește un ISSN de la Editura Universității din Oradea, care certifică până la urmă că acele publicații sunt, între ghilimele, "acreditate" de către o editură recunoscută la nivel național. De data aceasta o editură universitară, Editura Universității din Oradea.

Rectorul Constantin Bungău: Concurența este foarte mare. Performanța unei edituri este dată și de autorat, de mulțimea colegilor și a autorilor de publicații

Sigur, editura publică și pentru terți, adică nu neapărat colegii noștri care predau la Universitatea din Oradea. Oameni de știință care își valorifică creația, științifică și au nevoie de o editură universitară pentru ca materialul lor să iasă, între ghilimele spun, "pe piață".

Asta nu înseamnă că este o linie umanistă. Trebuie să ai niște indicatori, probabil pe domeniile tehnice, alți indicatori cu alte categorii de domenii artistice și așa mai departe. Concurența este foarte mare. Performanța unei edituri este dată și de autorat. Autorat, eu înțeleg mulțimea colegilor și a celor care, nu colegilor neapărat, a autorilor de publicații sub egida Editurii Universității din Oradea.

Rectorul Constantin Bungău: Viitorul este, spun eu, destul de complicat pentru astfel de edituri, dar trebuie să ținem pasul cu vremurile

Viitorul este, eu spun, destul de complicat pentru astfel de edituri. Viteza și dinamica de transformare a modului în care astăzi se redactează, se publică, este total diferit față de ceea ce exista acum treizeci de ani. Și lucrurile trebuie menținute. Pasul trebuie ținut cu ceea ce urmează. Nu avem un colectiv mare, avem un colectiv foarte restrâns care lucrează în editură. Practic, Volumul cel mai mare de muncă îl are cel care scrie cartea, nu cel care verifică încadrarea în anumite grile specifice editurii. Nu trebuie să birocratizăm o astfel de structură, din contră, trebuie să o flexibilizăm. Cred că toți universitarii suntem legați de această editură. Nu cred că există unul care, sau poate că există, dar sunt foarte puțini care să nu aibă măcar o lucrare scrisă sub egida Universității din Oradea, dacă nu o lucrare științifică într-un volum, măcar, sigur, o carte.

Pentru că avem cu toții cursuri pe care le gestionăm, discipline pe care le coordonăm și trebuie să punem la dispoziția studenților noștri materiale didactice. De aceea, este foarte, foarte importantă Editura Universității pentru Universitatea din Oradea și trebuie să îi acordăm atenție și pe viitor.

Prorectorul Sorin Șipoș: Noi, la Oradea, ne tot facem temele și când avem temele făcute, condițiile se mai schimbă. Dar așteptăm să vină din nou evaluarea domeniilor. Fiindcă suntem pregătiți, veți vedea și domniile voastre.

Și noi, colegii din universitate, ținem foarte mult la ceea ce scoatem pe piața științifică și, în același timp, există și o exigență a editurii și în special a referenților din cadrul editurii. În ultimii ani e adevărat, s-a tipărit mai mult la Editura Universității și asta este un lucru îmbucurător, fiindcă a fost o perioadă mai complicată. Dar în ultimii ani lucrurile merg, n-aș spune spre bine, ci spre foarte bine. Pentru că, împreună cu domnul Brie și cu ceilalți colegi din universitate, ne-am gândit să găsim tot felul de soluții pentru acele domenii care nu sunt încă bine plasate în această ierarhizare, pe care o tot așteptăm. Noi, la Oradea, ne tot facem temele și când avem temele făcute, condițiile se mai schimbă. Dar așteptăm să vină din nou evaluarea domeniilor. Fiindcă suntem pregătiți, veți vedea și domniile voastre. Și fiindcă am semnat foarte multe protocoale de colaborare cu edituri din țară, din străinătate, care în momentul de față sunt în top, adică în categoria A, B.

Acum sigur, eu sunt într-un mod special legat de o editură. Odată fiindcă, așa cum spunea domnul rector, am venit în '93 și îl văd aici și pe domnul decan, dar sunt și alți colegi care au venit odată cu mine, aproape cu înființarea editurii. Sigur, editura s-a tot mutat de colo-colo. Erau tot felul de rigori, câteodată tineri fiind ne mai supăram că ne cer o grămadă de lucruri și când mai auzeam că trebuie să mai dăm și douăsprezece exemplare cu drept de depozit legal, noi, care de obicei mai publicam și din banii noștri, ne gândeam ce tiraj să mai?!

Prorectorul Sorin Șipoș: cea mai frumoasă amintire pentru toți care au publicat de-a lungul anilor este acea senzație pe care o ai când scoți cartea de la tipar și o iei în mână și o mirosi și o pipăi.

Dar sigur, este și partea frumoasă, fiindcă în momentul în care faci bilanț, te gândești doar la lucrurile frumoase. Iar pe cele care câteodată erau mai enervante și mai agasante, acum le privești așa, cu foarte mare detașare. Dar cea mai frumoasă amintire pentru toți care au publicat de-a lungul anilor și sunt convins că cei care sunteți aici ați publicat, este acea senzație pe care o ai când scoți cartea de la tipar și o iei în mână și o mirosi și o pipăi. Este acea senzație excepțională de carte proaspăt tipărită, care îți dă o stare cu totul și cu totul specială. Este un lucru pe care toți l-am experimentat, aproape ca și pe o bucurie. Ca pe bucuria nașterii propriului copil, fiindcă într-adevăr este un proces de facere complicat, cu corecturi, cu munca cu referenții, cu tipografie, să iasă bine din punct de vedere grafic. Și la final ai acel sentiment extraordinar al lucrului bine făcut. Sigur că vă doresc tuturor ca acest sentiment să se multiplice. Îi felicit pe toți cei care de-a lungul anilor au trudit, la editură, colegi, profesori, cercetători și angajați ai editurii. Și ne dorim ca în viitor editura să intre cu toate aceste domenii socio-umaniste în categoria C, în categoria B, fiindcă suntem pregătiți cu unele chiar  în categoria A. Nu “vorbesc vorbe” între ghilimele, ci dacă ne vom duce și o să vedem expoziția, o să puteți vedea cu proprii ochi că, într-adevăr, în acești câțiva ani de zile, colegii din universitate s-au pregătit temeinic, iar revistele noastre, trebuie să o spunem apăsat, sunt reviste foarte bine cotate în baze de date internaționale recunoscute, care întorc și aduc universității sume mari de bani din acea finanțare suplimentară pentru cercetare.

Cristian Boros