AU PARIAT PE MACKIE. Desert Warrior: dezastrul de 150 de milioane care a îngropat ambițiile cinematografice ale Arabiei Saudite. Buget de 150 milioane usd. Încasări de 500.000 usd. BIGGEST FLOP

Un flop istoric

Da, Desert Warrior este un flop — și nu unul oarecare, ci unul care intră în discuția pentru cel mai mare eșec financiar din istoria cinematografiei. Lansat pe 24 aprilie 2026 în SUA, filmul cu Anthony Mackie a încasat în primul weekend doar aproximativ 487.000 de dolari din peste 1.000 de săli, ceea ce înseamnă o medie umilitoare de sub 500 de dolari per ecran. La nivel mondial, încasările totale se învârt în jurul a 517.000 de dolari, în condițiile în care bugetul de producție a fost de 150 de milioane de dolari.

Ca să înțelegem proporțiile: studiourile au nevoie, de regulă, să recupereze cam dublul bugetului ca să iasă pe profit, ceea ce înseamnă că pragul real era de aproximativ 300 de milioane de dolari. Filmul nu a atins nici măcar 1% din această țintă. Pentru comparație, John Carter (2012), considerat mult timp un dezastru-etalon, încasase totuși 284 de milioane de dolari la nivel global.

Cine a finanțat filmul?

Desert Warrior a fost o ambiție saudită. Filmul a fost produs de JB Pictures, AGC Studios, Studio Mechanical și MBC Studios — brațul de producție al gigantului media saudit MBC Group. Cu un buget de 150 de milioane, este cel mai scump film produs vreodată în Arabia Saudită, conceput ca un proiect de impuls pentru tânăra industrie cinematografică din regat.

Filmările s-au făcut în Saudi Arabia, în NEOM, iar ideea era ca echipele locale să fie instruite alături de profesioniști internaționali.

Drepturile de distribuție pentru SUA au fost cumpărate abia în februarie 2026 de Vertical Entertainment, un distribuitor mic. Surse din industrie spun că Vertical probabil nu a plătit o sumă mare pentru drepturi, ceea ce înseamnă că pentru distribuitor există încă șanse de profit din VOD și home entertainment — pierderea catastrofală cade aproape integral pe umerii MBC.

Distribuția

Pe hârtie, distribuția arăta excelent:

• Anthony Mackie (Captain America din MCU) în rolul Hanzala, banditul fără nume

• Aiysha Hart ca Prințesa Hind, protagonista feminină

• Ben Kingsley (laureat Oscar) ca Împăratul Kisra, antagonistul

• Sharlto Copley ca Jalabzeen, comandantul imperial

• Ghassan Massoud (cunoscut din Kingdom of Heaven) ca Regele Numan

• Sami Bouajila, Lamis Ammar, Géza Röhrig și Numan Acar în roluri secundare

Regia îi aparține lui Rupert Wyatt, cunoscut pentru Rise of the Planet of the Apes (2011).

Povestea

Acțiunea se petrece în Arabia preislamică, acum 1.500 de ani, când triburile arabe divizate se confruntau cu Imperiul Sasanid persan. Împăratul Kisra al II-lea cere fiecărui rege tribal să-i trimită fiicele ca țiitoare. Regele Al-Numan al Lakhmizilor refuză și fuge cu fiica sa, Prințesa Hind, prin deșert, urmărit de armata imperială.

Pe drum, îl întâlnesc pe un bandit solitar (Mackie), care acceptă să-i ajute pentru aur. Refugiindu-se la tribul Banu Shayban, declanșează un lanț de evenimente care duce la unirea triburilor arabe împotriva imperiului — culminând cu Bătălia de la Dhi Qar (Ze Qar), un episod istoric real în care arabii au învins Imperiul Sasanid.

Povestea din spatele camerelor — un coșmar de cinci ani

Aici se află, probabil, cheia eșecului. Filmările au durat din septembrie 2021 până în februarie 2022, dar post-producția a explodat într-un haos care a durat aproape patru ani.

Wyatt a plecat de la proiect din cauza unor neînțelegeri creative cu producătorii. Într-o declarație rară pentru Variety din 2025, regizorul a explicat: a existat o dorință de a schimba filmul, iar versiunea care se contura nu era cea pe care el o filmase, așa că a rezistat și a fost dat la o parte pentru o perioadă bună. Ulterior s-a întors să finalizeze proiectul.

În iulie 2023, o versiune neterminată — care nu fusese montată de Wyatt — a fost testată pe un public de probă, cu rezultate negative. Surse au declarat pentru Deadline că cercetarea a determinat oamenii din echipă să se întrebe dacă există vreo cerere pentru o interpretare occidentală a unei povești arabe. Era o întrebare grea, pentru că filmul fusese gândit, scris și regizat în mare parte de o echipă albă/occidentală despre o poveste arabă fundamentală.

Au existat momente în care echipa se temea că MBC va îngropa pur și simplu filmul, care devenise un „elefant alb".

Recepția criticii

Slabă spre execrabilă, în funcție de sursă:

• Rotten Tomatoes: 29% (critici), dar audiența a fost ceva mai indulgentă, cu 62%

• Metacritic: 41/100 — „mixed or average"

• IMDb: scor catastrofal, în jur de 1.9/10 — mai prost decât Cats

Criticii au descris filmul ca fiind „lent, stângaci, dezordonat" (ScreenRant), „generic și plictisitor în mod epic" (Flickering Myth), cu probleme majore de scenariu și casting. Robert Kojder de la Flickering Myth a subliniat că filmul are unele cadre frumoase ale triburilor în luptă pe cai și cămile, dar e în slujba unui haos prost distribuit și discutabil ca operă a unei echipe de creație în mare parte albă.

Pe de altă parte, unii recenzori au lăudat producția — peisajele, fotografia, secvențele de acțiune și ambiția unui film de epocă filmat „in-camera, on-location", așa cum și-a dorit Wyatt.

Recepția publicului

Catastrofală. Nu pentru că publicul a urât filmul, ci pentru că publicul nu a știut că filmul există. Comentariile pe rețele sociale, conform observatorilor, au fost remarcabil de consistente: spectatori obișnuiți au declarat că nu au văzut un singur trailer, poster sau reclamă pentru Desert Warrior nicăieri.

Nici în Arabia Saudită filmul nu a strălucit. A încasat 87.000 de dolari din 6.100 de bilete în weekendul de deschidere, ocupând doar locul opt în topul țării. În Emirate, doar 37.000 de dolari. În tot Orientul Mijlociu, încasările totale au fost în jur de 225.000 de dolari.

De ce a eșuat?

Mai mulți factori s-au combinat:

1. Identitate confuză. Un film în limba engleză, cu actori occidentali, despre o poveste fundamental arabă. Spectatorii arabi au reclamat lipsa de autenticitate culturală și lingvistică, iar publicul occidental nu a avut un cârlig emoțional.

2. Marketing aproape inexistent. Vertical este un distribuitor mic, fără mușchii unui studio mare.

3. Timing teribil. Cinefilii nu au apetit pentru un film despre un război în deșert în mijlocul unui război literal în deșert, după cum a remarcat un observator. MBC s-a gândit chiar să amâne lansarea după bombardamentele americane asupra Iranului, dar a renunțat după ani de amânări.

4. Producție haotică. Cinci ani de la filmare la lansare, cu schimbări de regizor și conflicte creative.

5. Recenzii slabe care nu au generat word-of-mouth pozitiv.

Concluzie

Desert Warrior a fost gândit ca un calling card pentru industria cinematografică saudită — o demonstrație că regatul poate produce blockbustere de talie internațională ca parte a strategiei Vision 2030 de diversificare economică. Rezultatul este invers: o lecție costisitoare despre cum nu se face un film de 150 de milioane.

Există totuși o consolare. Producția a contribuit la formarea echipelor tehnice locale și la dezvoltarea unei infrastructuri de filmare în Arabia Saudită — capital uman care va fi util în proiectele viitoare. Ironic, cea mai durabilă moștenire a lui Desert Warrior nu va fi filmul în sine, ci ce a învățat industria saudită din eșecul lui.

În rest, rămâne în istorie ca unul dintre cele mai mari flopuri pe care nimeni nu le-a văzut.

A.I